Exista 3 feluri de oamenii in lumea asta. Cei care iubesc cainii, cei care iubesc pisicile si cei carora nu le plac animalele. Mie imi plac caini, de fapt nu imi plac, ii iubesc. Sunt un dog person. Si imi place sa povestesc despre ei.
Prin liceu aveam un diriginte care era la fel ca mine , dog person. Asa ca atunci cand nu aveam chef de ora, faceam o sugestie la caini. Apoi nu mai puteai sa il opresti din a povesti despre caini. Mai trecea o ora.
Cu pisicile, in schimb, am o relatie de genu elvetia in al doile razboi mondial,adica neutra, atata timp cat ma lasi in pace te las si eu pe tine. Avea mama pe acasa vreo 2 pisici, se frecau de toata lumea care venea pe la noi (da, stiu curvele).
De mine nu. Si asta pentru ca au inteles principiul neutralitatii.
Dar in fine, despre ce vroiam eu sa va povestesc,aha despre Pik. Cainele meu fox-terrier.
Pik a fost cel mai cool caine din cati am avut vreodata, si iti explic imediat de ce, dar mai intai sa til prezint.
Pik nu era mare de statura, as zice mediu, sarmos , si tot timpul murdar. Era certat cu apa, si nu ii placea nici macar ploaia. Daca tuna odata afara, se refugia sub masa din bucatarie si puteai sa il bati ca el de acolo nu iesea.
II placea scandalul si nu se dadea niciodata inapoi de la o lupta. De aceea era cam tot timpul batut, cu zgarieturi, schiop sau avea ceva ce il durea.
Insa era cel mai afemeiat caine din cartier, cand era pe acasa, mai tot timpul se refacea, ca venea de pe la „prietene”.
Nu ca statea el prea mult pe acasa,cum se refacea putin, disparea cam 2 saptamanii, imi mai ziceau vecinii ca l-au vazut intr-o ceata de caini fugind dupa nu stiu ce catea.
Apoi venea acasa, schiopatand si batut si cu un ranjet de ala satisfacut pe sub mustacioara, o taia in cusca si astepta sa ii duc eu mancarea sub nas, ca el era obosit.
Il serveam ce sa ii fac, ca era de-al casei. Apoi ma trezeam ca toti cateii prin vecini semanau cu el.
Insa nu asta il face cel mai cool caine al meu. Ci urmatoarele :
Aveam pe poarta un semn mare ” Cainele musca”.
Lumea deschidea poarta si vedea un caine pricajit,sarmos, deseori murdar, undeva prin mijlocul curtii intins la soare.
Pik ridica capul, tragea o privire asa scurta, apoi punea capul jos, ca si cum il durea pe el in cur de curtea mea si cine intra in ea.
Acuma omul, vazand atata nepasare ,nici un caine nebun sa il latre sau sa sara pe el isteric, binenteles ca se uita putin imprejur , cerceta sa vada cum sta treaba apoi intra fara teama.
Pik nimik, intins la soare, cu durere in cur. De la casa pana la poarta sa tot fie vreo 20 de metri.
Omul la un moment dat uita de el, de Pik , care la randul lui, nu dadea nici doua parale pe omul in curtea lui.
Si cand sa zica omul meu, mama dracu au pus astia semnul la misto ca nu musca nici un caine aici, zmach, se trezea cu un foxterier de picior.
40 de victime in vreo 4 ani. Patruzeci de pantaloni rupti, patruzeci de anti-titanosuri si aproape tot atea calatori pana la dispensar.
Vecini, prieteni, cunoscuti , tot felu de vanzatori, jehovisti ca Pik al meu nu facea discriminare.
si de asemenea ,nici eu nu faceam, pentru ca tot toti primeau acelasi raspuns din partea mea ” Ma, sta pe poarta un semn mare, nu puteai si tu sa strigi, sau sa suni la sonerie ?”
Pai da, dar nu am crezut ca chestia asta mica si flufo-sarmoasa poate sa ma muste. Pai, am crezut ca ii bolnav. Pai sincer am crezut ca ii un catel etc.
Numai ca Pik al meu, avand prin vena instinctul de vanator, mai avea inca o pasiune morbida.
Dupa ce a exterminat toti sobolanii si aproape toate vietatile rozatoare din raza lui de actiune, s-a plictisit.
La curve nu prea il mai lasam, ca vorba aia, cate gauri sa mai astup, gauri in gard de astea zic.
Asa ca a inceput sa fuga si dupa animalele care erau prin curte, adica porci, gaste, rate , curcani, gaini, cam toate animalele pe care le-am avut dealungul vremi le-a fugarit.
Bine, ca a fugit odata dupa vier, si la prins din spate de „coite” de s-a ridicat ditamai porcu in doua picioare si fugea prin curte cu un caine atarnand de boase, asta nu ar fi nimic decat amuzant, insa Pik al meu avea boala, sau facuse o adevarata pasiune pe gaini.
Nu stiu ce i-o fi gresit lui gainile, insa nu le putea vedea. Le fugarea ca nebunu prin toata gradina, pana cand lesinau. Si azi asa maine asa, pana cand una dintre gaini mai incapatanata a refuzat sa lesine, si Pik al meu suparat, a sarit la gatul ei, si din momentul ala, a inceput sa sara cam la gatul fiecarei gaini. Adica le fugarea, pana lesinau ele, sau obosea el, apoi zbang una mica la gat , si gata, pleca linistit in treaba lui ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, lasand gaina moarta acolo sa vina stapanu-so so ridice si sa faca crize, ca el era prea cool ca sa adune dupa el .
Dar hai ca m-am apucat sa vorbesc despre caini si nu mai termin, asa ca continuarea postul urmator.