De vreo 4 zile am un soarece.
Da , am un soarece in camera.A venit el singur ca nu l-am cumparat. Si e micut ma, cat un sambure de caisa. Iese cam pe la ora 10 seara, si da ture prin camera mea. L-am observat intr-o seara dupa ce am vazut o reclama cu un soarece.
Am vazut ceva negru fugind pe langa perete. Am zis, Ba ce dracu o iau razna, vad chestii negre prin camera ?
L-am vazut apoi din plin catarandu-se pe perete,si am zis la naiba am soareci. Dar e doar unul. Mic si prapadit, probabil un pui.
Numai ca soarecele meu, Speedy a prins curaj ba mai mult, a devenit chiar nesimtit. A inceput sa scoata timid capul de dupa dulap, ba fugea pe langa ziduri fara nici o problema. Am zis sa incep sa arunc dupa el,pachete de tigari, sticle, brichete, sa il pandesc, sa misc mobila poate se sperie dracu si pleaca de unde a venit.
Da de unde ! Il vedeam cum chitaie, il auzeam cum rontaie el linistit ceva pe dupa dulap, ba mai mult la un moment dat
s-a urcat pe masuta televizorului , pe stativ pentru ca probabil il interesa ce era la televizor si vroia sa auda mai bine.
Bun , asa ca am zis sa ii fac si o poza daca tot suntem aici colegi de camera.
Si am stat eu asa ca idiotu, vreo juma de ora, nemiscat in pat, asteptand sa iasa bulangiu’ sa ii fac o poza.
Si stau si astept, si la un moment dat apare bulangiul, si cum stateam eu asa cu camera in mana, asteptad sa vina mai in raza, la un moment dat mi se inchide aparatu foto ” Please exchange batteries”. Futu-ti aparatu….
Gata, am renuntat si la poza, am zis ca hai ca vom supravietui noi cumva amandoi.
De omorat nu pot ca nu am inclinatii de astea de Killer. Eventual sa pun undeva niste otrava , da sa nu trebuiasca sa il gasesc pe undeva mort dupa aia , si sa mai trebuieasca sa il si adun de acolo.
Asa ca m-am apucat sa adun mancarea de prin camera. Adica, ciocolata, chipsuri, chestii de astea poate moare dracu de foame cu mine in camera, sau pleaca in expeditie dupa mancare prin alte locuri.
Toate ca toate, mai trec vreo 2 zile, 2 seri in care fugea ca nebunu prin camera , eu faceam galagie, mai miscam dulapu, aruncam dupa el si il vedeam ca o taie pe langa perete.
Numai ca aseara m-a scos din sarite. Adica cacatu asta mic, jumatatea asta de centimetru umblator, tupeistu asta cu durere in cur de stapanu casei, vine frumos pana langa patul meu si sta el bulangiu asa, mirosind pe jos si mai tragand cu ochiul si la mine.
Eu ma uit la el in stare de soc, el la un metru in fata mea pe podea se uita la mine.
Pai ma nenorocitule, adica eu te las in pace si tu imi invadezi spatiul meu privat. Adica eu ti-am dat peretii, podeaua, locul de dupa dulap, sub pat. canapea, unde dracu vrei tu sa mai fugi, si nu iti e deajuns?
Acum vii in fata mea, la vreme ai vrea si patul nu? Poate vrei sa iti fac si o cafea sau sa te servesc cu ceva de-ale gurii nu?
Si cum imi treceau mie nervii pe sira spinari am miscat putin si a luat-o la fuga. Si l-am vazut unde fuge bulangiul. I-am vazut gaura.
Langa teava de calorifer. Bun , am prins eu repede o revista de aia groasa , am infoit-o si am azvarlit-o in gaura.
Apoi nu l-am mai vazut toata seara. L-am mai auzit chiotand prin perete/podea, mai rodea putin la revista aia.
Vorba aia, I’ll be back ba!
Sursa foto, si explicatia termenului mus musculus aici.